My Stories

Fiona


Era odata ca niciodata, o printesa numita Fiona. Avea cincisprezece ani, parul blond, ochii albastrii si avea o inima mare. Iubea animalele, ii placea sa citeasca, sa calatoreasca cu vaporul si sa picteze. Dar din nefericire, Fiona era inchisa intr-un turn, pazita de pasarea de foc, numita Jar-Ptita. Aceasta pasare avea penele stralucitoare ca aurul si argintul si cu privirea sclipitore asemenea cristalului. Jar-Ptita manca numai mere de aur, care ii dadeau tinerete, frumusete si nemurire. Cand Jar-Ptita canta ii cadeau din plisc perle, iar trilul ei putea insanatosi pe cei bolnavi. Printesa Fiona fusese inchisa de tatal ei, deoarece, la miezul noptii, aceasta se transforma intr-un monstru, cu doua capete, cu solzi umezi si lipiciosi si care care scuipa flacari puternice, de dragon. Fiona mergea si distrugea totul in calea ei, chiar si parintii ei se fereau de ea. Ceea ce era foarte ciudat, era faptul ca in urmatoarea zi, Fiona nu-si amintea absolut nimic.
,,Ca regatul sa fie protejat de aceasta bestie, o voi inchide intr-un turn, pana ce un print o va putea aduce la forma obisnuita’’.
Acestea fusera cuvintele regelui, dupa care o urca pe Fiona in spatele pasarii de foc si o duse spre turnul de langa Padurea Vrajita.
-Jar-Ptita, unde ma duci? intreba fata speriata.
Pasarea nu zise nimic si zbura incontinuare.
Cand ajunsera la marele turn, pasarea de foc ii dadu drumul Fionei pe geam, apoi pleca. Fiona incepu sa planga, gandindu-se ca niciodata nu va putea scapa de acolo, dar se insela..
La miezul noptii, Fiona se transforma in mosntru, sari de pe fereastra turnului si fugi spre castelul tatalui sau. In fata portii se aflau doi cavaleri, ce stateau de paza. Fiona ii batu pe amandoi, si fugi in castel.
In timp ce Fiona umbla prin cotloanele castelului, tatal sau, care dormea bustean, se trezi brusc speriat:
-Draga mea, ce e cu zgomotul acesta?
-Termina Richard, culca-te la loc!
Regele se dadu jos din pat, cobori scarile tip-til, pana ce ajunse in bucatarie. Oalele erau rasturnate, farfuriile sparte, iar podeaua plina de saliva.
Fiona tipa la tatal ei, dupa care arunca cu vase in el.
-Draga mea, dar ce ai de gand?
-Sa te distrug! incepu sa rada ea.
Richard fugi in camera, iar Fiona il urmari.
-Dragule, ai putea te rog sa te culci?
Femeia se ridica, iar cand o vazu pe Fiona, ramase cu gura cascata, incepu sa tipe de frica si sari pe fereastra.
-Te rog, nu ma manca!
In timp ce Fiona isi indrepta coltii spre tatal sau, rasari si soarele. Fiona se transforma in printesa si lesina pe podea.
-O doamne! adauga regele infricosat de ceea ce se intamplase.
Dupa-amiaza, regele o chema pe ursitoarea Fionei, Marla.
-Domnisoara Marla, ce pot sa fac cu fiica mea? E un adevarat monstru.
-Richard, da-i sa bea potiunea asta la miezul noptii, iar lucrurile vor fi normale.
-Oh, multumesc.
Regele credea ca ursitoarea i-a dat o potiune buna, insa se insela. Aceasta ii daduse o potiune pentru ca printesa sa nu se mai poata transforma in om niciodata. Regele o puse in ceasca cu ceai, si o lasa pe masa, dupa care adormi.
La miezul noptii, cand Fiona se transforma in monstru, gasi ceasca cu ceai pe masa, o mirosi, o privi cu atentie, si lua o gura din ea. Imediat lesina pe pat, iar cand aparu soarele, Fiona nu mai lua forma de om. Din cauza ca era nervoasa, Fiona sari pe fereastra si fugi in mlastina. Acolo locuia un monstru la fel de fioros ca ea, avea o casa din alge, frunze si crengi uscate, locuia acolo de mai bine de zece ani. Ii placea sa gateasca, sa faca curatenie si sa culeaga flori. Frsoty, asa se numea monstrul, avea un magar magic, care putea scoate pe gura aur, bijuterii, pietre pretioase si uneori perle care iti indeplineau o dorinta.
Cand Fiona sparse usa casei si il vazu pe Frosty, ramase uimita, amandoi aratau exact la fel, numai ca Fiona avea solzii rosii, iar Frosty solzii galbeni. El se uita atent la Fiona si o intreba:
-Cine esti tu?
-Eu..sunt un monstru! Zise Fiona incepand sa planga.
-Dar esti draguta. adauga Frsoty incercand sa n-o mai faca sa planga.
-Multumesc..cred.
- Si imi pare rau pentru usa..eu..
-Nu-ti face griji, gasesc eu alta. Dar de unde vii?
-Din regatul Lyonesse, tu ai locuit aici mereu?
-Da, la inceput nu-mi placea, dar apoi m-am obisnuit. Ti-e foame?
-Putin..
-Vrei o supa cu broaste?
-Ce? Tu mananci asa ceva?
-Da, tu nu?
-Uite, eu sunt de fapt om, nu monstru, dar in dimineata asta nu m-am mai transformat in om, asa ca am fugit de la castel, gandindu-ma ca ma voi putea ascunde aici.
-Inteleg..As vrea sa te pot ajuta.
Fiona statu putin pe ganduri, apoi adauga:
-Stii, poate o sa incerc sa ma adaptez conditiilor de aici, si nu o sa mai fie nevoie sa fiu om.
-Atunci sa incepem cu mancarea. adauga Frsoty zambind.
In scurt timp, Fiona si Frosty deveninira prieteni buni, iar Fiona invatase cum sa fie un monstru adevarat. In fiecare zi, Frsoty ii aducea un buchet de flori, un cos cu fructe, ori o bijuterie de la magar. Frosty se indragosti de Fiona, iar intr-o saptamana facura nunta. Desigur nu una normala. Fiona nu-si invita parintii pentru ca stia ca ei nu ar fi venit, iar Frosty pentru ca nu avea parinti, invita toate animalele din mlastina.
In acest timp, in palat, regele si regina stateau la masa:
-Draga mea, ne e mai bine fara Fiona, nu-i asa?
-Asa cred..dar imi lipseste. Poate ca ar trebui sa facem o alta fetita, si sa speram ca nu se va transforma in monstru. Asa se si intampla, in cateva zile, regina facu o fetita cu parul rosu, ochii verzi, dar foarte rea. Nu-i placea scoala si de aceea avea note foarte mici plus absente. De fiecare data cand intra intr-un magazin, lua toate dulciurile si pleca cu ele la palat. Regina primea in fiecare zi reclamatii din cauza Deliei, asa se numea fata. Parintilor ei le era rusine sa mai iasa din castel, asa ca tot timpul stateau la geam si se gandeau la Fiona.
Dupa nunta, Fiona astepta cu nerabdare sa faca doi-trei pui de monstru, dar lui Frosty ii era frica ca nu va putea sa-si ingrijeasca copii si in fiecare seara avea cosmaruri cum ca avea o suta de copii si nu putea sa ingrijeasca nici unul.
Intr-o seara, cativa oameni venira la usa lor, cu torte, sabii si sageti. Cand au vrut sa arunce in Fiona, ea scoase foc pe gura si ii arunca cu coada in cealalta parte a mlastinii.
Frosty se uita la ea cu tristete, apoi se puse in pat.
-Ce s-a intamplat?
-Nimic..doar ca..
-Doar ca ce?
-Mi-as dori sa fim si noi oameni, nu monstrii ingrozitori.
-Dar ce s-ar intampla daca am fi oameni? Doar nu am avea o viata mai usoara, nu?
-Ba da, lumea nu s-ar mai speria de noi, am putea sa mancam mancare normala..
-Dar Frosty, asta e viata noastra, nu o putem schimba.
Frosty ofta adanc, dupa care adormi. Insa Fiona isi dorea sa-l faca fericit pe Frosty, asa ca se gandi sa plece la castelul Marlei, pentru ca ea detinea toate potiunile din lume. Ii lasa un bilet pe masa lui Frosty si pleca.
In acest timp, Marla prepara o potiune pentru pasari. Dintr-o data, globul ei magic se aprinse si arata niste imagini.
-Ce e asta? se intreba Marla.
In globul magic era Fiona care se indrepta catre castelul ei. Marla zambi ciudat, apoi se duse in camera cu potiuni si alese una speciala pentru Fiona.
Din nefericire, Fiona se rataci in padure, ea se uita in toate partile, dar nu zari pe nimeni.
-E cineva aici?
-Da..ii raspunse o voce din tufis.
Din el iesi o zana mica, care avea aripile colorate in curcubeu.
-Buna! zise ea.
-Te pot ajuta cu ceva?
-Mai intai sa ma prezint. Ma numesc Fiona, eu cautam castelul ursitoarei mele, Marla.
-Eu ma numesc Elina si sunt o zana gardian. Stiu unde se afla castelul, insa va trebui sa-mi dai ceva in schimb.
-Iti dau orice, numai spune.
Elina se gandi putin, apoi se apropie de Fiona si ii sopti la ureche:,,Ai putea sa-mi dai medalionul tau, e foarte frumos!”
-Dar l-am primit cadou de la mama cand eram mica, nu-l dau la nimeni.
-Asta inseamna ca va trebui sa gasesti drumul spre Marla singura.
Dintr-o data, Elina sari in sus si incepu sa rada.
-Ce e atat de amuzant?
-Tu chiar ai crezut cand ti-am spus sa-mi dai ceva in schimb, nu?
-Da..m-ai pacalit?
-Cam asa ceva, dar de obicei asta fac zanele gardiene.
Cand insfarsit ajunsera la palatul Marlei, Fiona fugi grabita spre poarta, iar zana Elina zbura in urma ei. Intrara intr-o camera cu trei usi, in camera se gaseau multe rafturi pe care erau asezate potiuni.
-Ce o fi cu usile alea? intreba Fiona.
-Probabil ca duc in fabrica cu potiuni, unde spiridusii magici fac potiuni pentru Marla.
-Uite o scara! As putea sa ma urc pe ea si sa caut potiunea.
In acest timp, Marla punea niste substante in potiunea pentru Fiona. Dupa ce termina, se uita in globul magic sa vada unde se afla ea, cand afla ca Fiona este in camera potiunilor magice, se duse imediat acolo. Dar Elina gasise deja potiunea si acum se pregatea sa plece cu Fiona.
-Haide sa ne grabim, sa nu ne prinda cineva! zise Fiona.
Fiona alerga dupa Elina, iesira incet pe usa, dupa care fugira spre padure. Cand Marla ajunse in camera potiunilor magice si nu o gasi pe Fiona, se enerva atat de tare, incat distruse toata camera printr-o singura vraja.
-Iti multumesc pentru ajutor! zise Fiona recunoscatoare.
-Pentru nimic, eu acum trebuie sa plec in Tara Zanelor, care e foarte departe de aici. Ne mai vedem.
-Paa.
Fiona isi lua ramas bun de la Elina si pleca spre mlastina. Era foarte fericita pentru ca avea potiunea. Cand ajunse acasa si il vazu pe Frosty in pragul usii, il imbratisa si ii povesti cum a luat potiunea.
-E uimitor! Nu credeam ca ai sa faci asta pentru mine.
-Frosty, stii doar ca eu asi face orice pentru tine.
-M-am gandit bine..si as vrea ca dupa ce ne transformam in oameni, sa mergem la parintii tai.
-Pai..cred ca e o idee geniala.
Spre inserat, dupa ce Frosty si Fiona mancara, se bagara in pat si adormira.
Dimineata, Fiona se trezi prima, isi puse in ceasca cu ceai de soparle, trei picaturi din potiune si incepu sa bea. Cand se trezi si Frsoty, o vazu pe Fiona, care acum era om.
-Nu-mi vine sa cred!
Fiona facu o pirueta, apoi ii dadu si lui Frsoty sa bea din potiune.
Dupa-amiaza, Frosty se gandea cu ce vor ajunge ei la castelul parintilor Fionei.
-Stiu eu cum! zise Fiona zambind.
Ei au mers in Padurea Vrajita ca sa gaseasca Pasarea de Foc, pe Jar-Ptita. Ea avea in cioc doua mere de aur si se indrepta spre un copac. Fiona fugi dupa ea pana cand ajunse la copac si incepu s-o strige:
-Ce doresti? intreba Jar-Ptita coborand pe pamant.
-Draga Jar-Ptita, ai putea sa ma duci pe mine si pe Frosty la castelul parintilor mei?
-Da, dar nu azi. Astazi trebuie sa-mi hranesc puii, maine cand va veni sotul meu, va putea sa aiba grija el de pui, iar eu va voi duce la castel.
-Atunci ne vedem maine.
Fiona se duse la Frosty si ii explica ce s-a intamplat, amandoi eu plecat acasa nerabdatori sa plece la castelul parintilor Fionei. In urmatoarea zi, amandoi se trezira devreme, isi facura bagajele si plecara spre Padurea Vrajita. Se urcara in spatele lui Jar-Ptita si pornira spre castelul parintilor Fionei.
Dupa-amiaza, cand insfarsit ajunsera la castel, au vrut sa intre, dar paznicul nu le-a dat voie deoarece, regele si regina erau plecati intr-un oras indepartat, insa Delia, fetita lor era acasa cu bona ei.
-Cred ca nu am auzit bine, regele si regina au o fetita? intreba Fiona surprinsa.
-Da, o fetita de saisprezece ani, pe nume Delia.
-Va rog frumos, dati-mi voie sa intru, sunt o ruda de-a reginei.
Paznicul se lasa induplecat de fata, apoi ii conduse in camera Deliei. Aceasta statea la geam si canta.
-Domnisoara Delia, aceasta este o ruda de-a reginei, a vrut sa vina in vizita.
-Sa intre!
Dupa ce Fiona si Frosty au intrat in camera printesei, paznicul pleca si ii lasa singuri.
-Ce fel de ruda esti cu regina? Ai macar sange regal?
-Sunt o nepoata de-a reginei si da am sange regal.
-Iar eu sunt sotul ei! adauga Frosty.
-Nu stiu de ce imi pari cunoscuta..dar ma rog.. Vrei o ceasca cu ceai?
-Sigur.
Fiona, Frosty si Delia s-au asezat la masa din mijlocul camerei, au inceput sa se cunoasca mai bine, iar in scurt timp, regele si regina au ajuns acasa. Cand au intrat in camera Deliei, au vazut-o si pe Fiona.
-Delia, cine este noua ta prietena?
-Este nepoata ta, mama. Nu o mai cunosti?
Regina se uita atent la Fiona, dupa care adauga:
-Fiona..?
-Mama!
Fiona isi imbratisa mama si incepu sa planga.
-Scumpa noastra Fiona, unde ai fost atata timp? intreba tatal ei.
-Tata, e bine ca acum sunt din nou acasa, as vrea sa vi-l prezint pe sotul meu, Frosty.
-Ma bucur sa te cunosc Frosty, suntem incantati ca fiica noastra are un asa sot chipes.
-Mama, ai putea sa-mi explici ce se intampla? zise Delia cu o privire inspaimantatoare.
-Haideti cu totii la masa, iar tu Delia vei intelege totul dimineata.
Au mers cu totii in salon pentru a servi cina, dupa care au mers la culcare.
Dimineata, Delia se trezi prima, se duse la bucatareasa si ii zise sa puna foarte mult piper in mancarea Fionei. Bucatareasa intreba curioasa de ce sa faca un asemenea gest, printesa nu-i raspunse, fugi repede in camera Fionei si-i spuse:
-Trezeste-te, e timpul pentru micul dejun.
Fiona deschise ohcii incetisor, se imbraca si pleca la micul dejun. In cateva minute, Frosty si parintii Fionei venira si ei.
-Ouale acestea sunt amare! zise Delia.
-Ale mele nu sunt amare. adauga Fiona.
Bucatareasa, pentru ca o ura pe Delia, puse piper in mancarea ei, iar pe a Fionei o facu gustoasa.
Dupa masa, Fiona, Frosty si parintii acesteia stateau in salon si discutau despre aventurile Fionei.
-E uimitor! zise regina.
-Ne-ar placea foarte mult daca ati ramane la noi, am face o familie mare si fericita. adauga regele.
-Daca si Frosty este de acord, atunci maine plecam in mlastina sa ne luam lucrurile.am sa beau
Delia, care auzise toata dicutia, se enerva foarte tare, apoi puse un plan in aplicare, care sa-i faca pe Fiona si Frosty din nou monstrii.
Se duse la Marla si ii ceru o potiune pentru Fiona si Frosty. Cand ajunse la castel, Delia puse potiunea in doua pahare si se duse in gradina. Fiona si Frosty stateau pe iarba si vorbeau despre venirea lor aici.
-Surioara mea draga, ti-am adus un suc, ma gandeam ca esti insetata.
-Multumesc, dar am sa beau mai tarziu.
-Bea acum, sucul e proaspat! adauga Delia nerabdatoare sa bea sucul.
Fiona lua paharul si se prefacu ca bea, apoi il puse pe iarba.
-Desigur, n-am uitat si de Frosty.
Delia ii dadu sucul lui Frosty, dar acesta il arunca in iarba:
-Scuza-ma, a fost din greseala.
-Trebuia sa-l bei!
Delia fugi in castel, iar Fiona si Frosty incepura sa rada. Astfel, Fiona nu se transformase in monstru, nici Frosty. Ea banuia ca in suc se afla ceva rau, de aceea nu bause.
A doua zi, din cauza supararii, Delia se gandi sa fuga departe, ca sa nu mai auda de Fiona si Frosty niciodata. Astfel, toata familia regala ramase fericita pana la adanci batraneti. In cateva luni, Fiona facu doua fetite dragalase, iar regele si regina dadura un bal in cistea lor.
Sfarsit