Ma rog....Happy New Year 2011!
vineri, 31 decembrie 2010
La multi ani 2011!!!
Iata ca a mai trecut un an! Asa de repede trebuie sa treaca timpul? Nu poate si el sa treaca mai incet, ca momentele speciale sa fie mai lungi?!
Ma rog....Happy New Year 2011!
Ma rog....Happy New Year 2011!
vineri, 10 decembrie 2010
Merry Christmas Glitter
Merry Christmas Free Glitters
Nu mai este mult timp si vine vacanta de iarna....ce bucurie pentru copii! :D
Probabil ca unii dintre ei i-au trimis scrisoare lui Mos Craciun, rugandu-l sa le aduca jucarii si ce mai vor ei. Adultii, care de fapt ei sunt ,,Mos Craciun'' pentru copiii lor, fac tot posibilul sa le indeplineasca dorintele.
Dar daca acest Mos Craciun exista si noi nu stim? Daca exista si nu vom sti niciodata? Va-ti pus vreodata aceasta intrebare?
Mos Craciun este de foarte mult timp......ca o traditie pentru intreg pamantul, deoarece fiecare tara sarbatoreste Craciunul in felul ei si cu traditiile acesteia.
Dar poate ca, acum mult timp, chiar a existat Mos Craciun, noi neavand de unde sa stim, iar acum oamenii doar prefacandu-se ca exista, sau mai degraba, batandu-si joc de spiritul Craciunului.
Unii copii inca mai cred in el, cred ca exista, ar fi pacat ca cineva sa-i intristeze spunandu-le ca de fapt parintii lor se deghizeaza in Mos Craciun.
Altii, stiu ca nu exista. dar mai presus de asta sunt si saraci, si de aceea nu au de unde primi daruri.
Eu impreuna cu mama mea si doamna diriginta organizam o serbare la bibilioteca (locul in care lucreaza mama mea), cu o actiune caritabila. La serbare vor participa colegii din clasa mea, vom canta colinde si vom face felicitari. Felicitarile vor fi puse la expozitie pentru a putea fi vandute profesorilor. Plus ca toti copii, de la liceu, gimnaziu, clasele 1-4, pot dona un banut intr-o cutie de fonduri. Banii stransi de pe felicitari si din cutie vor fi dati unor copii saraci, orfani. Sunt 5 frati, doi in clasa a VI-a A, doi in clasa a II si unul la gradinita. Mamam lor a murit in vara, iar bietii de ei au ramas numai cu bunica. Aceasta fiind foarte batrana, neputand sa aiba in totalitate grija de ei. Plus ca suntem in criza....ne-am gandit sa-i ajutam ca sa aiba si ei un Craciun fericit.
Ideea a fost de fapt a mamei mele, dar mai tarziu am contribuit cu totii.
Sper ca o sa reusim sa ne ducem la capat munca, pentru ai face fericiti pe cei 5 fratiori.
Merry Christmas Glitter Graphics
luni, 26 iulie 2010
marți, 15 iunie 2010
marți, 8 iunie 2010
vineri, 26 februarie 2010
My Stories
Sa incep povestea...
Intr-o seara, in camera unei fetite pe nume Aledora, la miezul noptii, toate jucariile prindeau viata si incepeau sa umble in toata casa facand dezordine.In fiecare dimineata, Aledora era surprinsa de mizeria pe care o gasea si se gandea cine a facut-o.
In seara aia, la miezul noptii, toate papusile, ursuletii si celelalte jucarii, dupa ce s-au trezit, au inceput o cearta mare cum nu s-a mai vazut.
-Nu inteleg, de la ce faceti atata taraboi ? intreba balerina.
-Pisica m-a muscat de coada ! raspunse ursuletul.
-Toate jucariile se cearta din cauza ca nu mai au loc in camera. adauga catelusul.
-Maine poate o facem pe Aledora sa inteleaga asta si unele jucarii se vor duce in alta camera.
Dimineata, cand se trezi Aledora, o gasi pe balerina sa langa pat, iar celalte jucarii erau imprastiate in toata camera.
-Ce s-a intamplat aici ??? intreba Aledora uimita.
Incepu sa stranga de pe jos, dar in scurt timp mama o chema la masa.
-Voi curata mai tarziu si poate voi duce unele jucarii in pod.
Dupa ce Aledora iesi pe usa, jucariile incepura sa se certe si mai tare ca aseara.
-Uite ce ne face acum, ne va duce in pod unde e intuneric si sunt sobolani si..
-Girafo, poate pe tine nu te va duce acolo, jucariile care sunt mai putin iubite de Aledora vor fi duse in pod.
Dupa acesta cearta zdravana, Aledora intra in camera si incepu din nou curatenia.
-Balerino, fii sigura ca pe tine nu am sa te duc in pod, esti mult prea gratioasa. adauga acesta luand-o in brate.
Aledora aduse cateva cutii, dupa care incepu sa puna jucariile in ele. Dupa scurt timp, camera nu mai era asa plina de jucarii si avea mai mult spatiu pentru joaca.
Imediat ce au fost duse in pod, jucariile au inceput sa planga si sa strige dupa ajutor, dar nimeni nu le auzea.
-Draga mea, vino jos, trebuie sa-ti spun ceva ! o striga mama pe Aledora.
Cand cobori jos, Aledora primi o veste cumplita. Din cauza ca familia Aledorei nu avea destui bani sa achite curentul si celelalte, trebuia sa se mute in alt oras. Vestea aceasta o intrista foarte tare pe Aledora, aceasta fugi in camera ei plangand. Se gandea ce va face cu jucariile ei, ce o sa se faca fara colegii ei, daca ei nu-i va placea noua scoala?
A doua zi, la prima ora, mama ei punea bagajele in masina, dupa care o trezi pe Aledora. In cateva minute isi facu si ea bagajul, dar nu ii incapeau jucariile.
-Mama, ce vom face cu jucariile ?
-Poate ca ar trebui sa le dam cadou la copii de la orfelinat.
-Buna idee.
A doua zi, Aledora si mama ei dusera toate jucariil din pod la copii din orfelinat. Acestia s-au bucurat foarte mult si s-au jucat toata ziua cu Aledora, dupa care, seara aceasta a plecat acasa la mama sa.
Mama ei scotea desertul din cuptor, apoi puse pe masa tacamurile. Dupa ce mancara, Aledora stranse masa, spala vasele si se duse in pat sa doarma.
Dimineata, cand Aledora se trezi, fugi in camera mamei sale ca sa o trezeasca si pe ea.
-Mama, mama, trezeste-te! Astazi ne mutam!
-Ce...ce? Ce s-a intamplat Aledora?
-Astazi ne mutam, stii doar!
Mama Aledorei se trezi repede, se spala, facu micul dejun, apoi isi lua fetita si se urcara in masina, bagajele erau deja puse. In doua ore trebuiau sa ajunga in noua lor casa.
-Si...unde mergem? zise Aledora curioasa.
-Am dat la licitatie pentru o casa din New York, chiar la intrarea orasului.
-Wow, e uimitor!
-Culca-te, te trezesc eu cand ajungem, da? adauga mama.
-Bine..
Cand ajunsera in noua casa, Aledora se trezi si fugi inauntru. Se duse prin toate camerele, dupa care merse sa se uite in pod. Podeaua scartaia si se auzeau sunete stranii.
-E cineva aici? intreba Aledora speriata.
Mama ei despacheta bagajele, dintr-o data auzi un tipat infiorator din pod. Mama Aledorei fugi cat de repede putu in pod, dar nu o gasi pe Aledora, o cauta si in celelalte camere, dar nu era nicaieri.
Fugi repede afara si o gasi stand langa masina.
-Unde ai fost? Cand te-am auzit tipand m-am speriat si te-am cautat peste tot. Ce s-a intamplat?
-Am fost aici tot timpul!
-Si vrei sa te cred? Cand am ajuns ai fugit imediat in pod..apoi?
-Apoi am venit aici si tu nu erai.
Mama Aledorei isi certa fiica si nu o lasa sa se uite la televizor o saptamana. In scurt timp, Aledora si mama ei se acomodara situatiei de acolo, insa scoala era total diferita:toti copiii se purtau ciudat, iar invatatoarea le vorbea numai despre fantome si alte ciudatenii. Intr-o zi, mama Aledorei se duse la scoala sa afle de notele fiicei sale.
-Buna ziua, sunt mama Aledorei, as vrea sa stiu si eu notele ei.
Invatatoarea se uita atent la femeie, dupa care ii spuse:
-Doamna, noi nu facem aici matematica, romana, istorie sau alte obiecte plictisitoare, eu ii invat pe copii cum sa se protejeze de fantome, spirite malefice si alte lucruri ingrozitoare.
-Sunteti cumva nebuna? intreba mama Aledorei care ramasese cu gura cascata.
Mama fetei merse acasa si o intreba pe Aledora ce face ea la scoala. Aceasta ii raspunse
-Nu, nu sunt!razand:
-Ma distrez, ce sa fac altceva la scoala? Doamna invatatoare ne vorbeste despre fantome si e grozav, pentru ca eu chiar aseara am vazut una in pod, o cheama Yoko, nu e super?
-Aledora, cum se poate asa ceva? Nu exista fantome.
-Dar exista, si acum am o noua prietena, Yoko.
Aledora incepu sa rada, apoi fugi in pod strigand-o pe Yoko.
Dupa o saptamana, cand veni ziua Aledorei, se duse la geam si-si puse o dorinta:
,,-Imi doresc sa primesc o surioara exact ca Yoko”.
In mai putin de cinci saptamani, mama Aledorei nascu o fetita dragalasa, si care semana perfect cu Yoko.
-Draga mea, chiar ti-ai dorit sa ai o sora exact ca Yoko? o intreba mama.
-Da, ca sa ma pot juca cu Yoko in fiecare zi!
Astfel, pana intr-o zi, cand mama Aledorei pleca lasandu-le un bilet fiicelor sale:
,,Dragele mele, m-am saturat sa va comportatiurat cu mine, de aceea m-am gandit sa plec undeva departe de voi, acum sunteti mature amandoua si o sa va descurcati singure!
Cu dragoste mama!
-Nu-mi vine sa cred ca mama a plecat din vina ta! zise Yoko.
-Vina mea?! Dar vina ta unde e, tu esti de vina pentru ca te-ai nascut!
Fetele incepura sa se certe si sa se bata, pana cand aparu stafia adevaratei Yoko.
-Amandoua sunteti de vina, de aceea va trebui sa va distrug!!!
Asa stafia lui Yoko le distruse pe fete, iar spiritele lor disparura ca prin farmec. Yoko nu lasa pe nimeni sa intre in casa si in fiecare seara chema celelalte stafii petrecand pana dimineata.
Sfarsit
Damache Denisa-Ioana
Partea I
Dupa un minunat spectacol, Sora si Rosetta iesira afara sa ia putin aer curat, se simteau obosite de la atatea spectacole. Fiecare se gandea la ceva, dar nimeni nu scotea nici un cuvant. Sora se gandea cum ajunsese ea la Kaleido Stage, se gandea la parintii ei reali si la visul pe care si-l implinise. Chiar daca ea ajunsese la Kaleido Stage, simtea ca totusi, ceva lipseste, visul nu era complet fara……un anumit lucru, dar nu-si putea da seama care era acela. Isi amintea de momentele in care nu mai era increzatoare in ea si plangea pe ascuns…isi dorea ca parintii ei sa fie cu ea, avea nevoie de putina incurajare. Rosetta se tot gandea cum de Sora a putut sa-i redea zambetul pe buze, prima data cand venise la Kaleido Sage, nu zambise deloc, dar atunci cand o cunoscuse pe Sora, totul se schimbase complet, pana si Rosetta, nu mai era ea insasi. De fiecare data cand o vedea pe Sora, zambea si era fericita.
Deodata, fetele au fost intrerupte de Kalos, care le spuse ca ar fi mai bine sa se duca in camerele lor sa doarma, maine urmeaza un spectacol intitulat ,,Visul inimii mele”, era vorba de o reprezentatie grea, pe care o putea face doar Sora si Layla. Sora juca rolul unui inger trist, fara aripi, care incerca sa-si gaseasca propriul vis, dar nu reusea singura, avea nevoie de Layla. Aceasta era ingerul pazitor al Sorei, care o ajuta sa-si ridice aripile la cer si sa poate sa-si gaseasca visul.
Imediat ce ajunse in camera sa, Sora isi puse pijamalele si adormi. O visa pe mama ei reala care ii explica ca trebuie sa fie increzatoare, sa nu-i fie frica de nimic si sa aiba grija la repetitii ca sa nu se raneasca.
Dimineata, Sora se duse la bufet si isi lua o cafea, un sandwich cu sunca si o portie mica de budinca. Se aseza langa May.
-Hei, esti pregatita pentru noul spectacol? Am auzit ca una dintre voi, are mici probleme la repetitii, asa e? zise May zambind.
Sora nu spuse nimic, statea cu fata in pamant si incerca sa manance cat de putin.
-Hei, tu ma asculti sau ce faci??? adauga May enervandu-se.
Sora tresari, apoi ii spuse lui May ca nu e in apele ei si ca trebuie sa se odihneasca:
-Dar nu se poate! In dupa-amiaza asta e spectacolul, trebuie sa participi!
-Imi pare rau May, nu cred ca pot, sunt foarte slabita si ametesc si…
Nu termina de spus si Sora cazu jos de pe scaun, lesinase din cauza ca era mult prea slabita. May a dus-o la doctor, dupa care pleca la antrenamente.
Sora era lesinata mai bine de 3o de minute, iar doctorii erau ingrijorati, nu stiau cum s-o trezeasca. Problema era ca inima Sorei cedase, aproape ca nu mai batea deloc, ceea ce a fost si mai ciudat, era faptul ca Leon, simtea ca Sora este in pericol si se gandi ca singurul loc in care poate sa fie, era spitalul de langa circul Kaleido Stage, se duse direct acolo si o gasi pe Sora intinsa pe pat, fara sa resipire. O saruta imediat, iar ea isi reveni, dar apoi incepu sa planga si-l imbratisa puternic pe Leon, doctorii au ramas uimiti de aceasta imtamplare, dupa care i-au spus Sorei sa fie mai atenta la ce mananca, iau prescris o reteta, apoi ea si Leon au plecat spre circ.
-E ciudat, ati aparut chiar in ultimul moment si m-ati sarutat…
-Adevarat, dar sa lasam asta, ai vazut ce au spus doctorii, trebuie sa ai grija la ce mananci, da? Eu plec undeva, dar n e vedem diseara, dupa spectacol.
-Desigur, d-l Leon.
Leon se indrepta spre cimitir, la mormantul lui Sophie, cumparase un buchet mare de trandafri albi, asa cum ii placea fetei. Statu acolo mult timp, dupa care pleca inapoi spre circ.
In acest timp, in spectacolul Sorei, totul decurse bine, mai putin sfarsitul, in care Sora trebuia sa se ridice spre cer, ca in acrobatia ingerului, dar din neatentie, Sora se ridica prea sus si apoi cazu in jos cu viteaza, se prinse de catarg si facu o piruetain aer, apoi totul se sfarsi.
Dupa terminarea spectacolului, Sora fu chemata de Kalos in biroul lui, vroia sa discute ceva strict-secret.
-Sora, ce ai facut tu astazi la terminarea spectacolului…a fost minunat…dar n u facea parte din scenariu. Totusi, se pare ca un producator de filme vrea sa participi in filmul lui, tu vei fi personajl principal, desigur este si o plata, daca joci in filmul asta primesti 350 de dolari.
Sora statu putin pe ganduri, apoi ii spuse lui Kalos ca nu poate sa-i dea raspunsul acum, deoarece nu stie ce decizie sa ia. Kalos o lasa sa plece, apoi Sora cand ajunse in camera sa, isi suna parintii:
-Alo, mama, tu esti?
-Scuze Sora, nu te aud bine…nu am semnal…
Telefonul se inchise deoarece mama ei nu avea semnal, Sora se intinse pe pat si-si spuse in gand:
-Nu inteleg, ce e cu mine? De la un timp parca ma tot apropii de Leon, prima data eram parteneri si acum…indragostiti?
-Ce face mica noastra vedeta??? o intrerupse Fool.
-Ma lasi in pace? Nu esti decat un spirit ghinionist si aiurit! adauga Sora fugind la dus.
Intr-o seara, in camera unei fetite pe nume Aledora, la miezul noptii, toate jucariile prindeau viata si incepeau sa umble in toata casa facand dezordine.In fiecare dimineata, Aledora era surprinsa de mizeria pe care o gasea si se gandea cine a facut-o.
In seara aia, la miezul noptii, toate papusile, ursuletii si celelalte jucarii, dupa ce s-au trezit, au inceput o cearta mare cum nu s-a mai vazut.
-Nu inteleg, de la ce faceti atata taraboi ? intreba balerina.
-Pisica m-a muscat de coada ! raspunse ursuletul.
-Toate jucariile se cearta din cauza ca nu mai au loc in camera. adauga catelusul.
-Maine poate o facem pe Aledora sa inteleaga asta si unele jucarii se vor duce in alta camera.
Dimineata, cand se trezi Aledora, o gasi pe balerina sa langa pat, iar celalte jucarii erau imprastiate in toata camera.
-Ce s-a intamplat aici ??? intreba Aledora uimita.
Incepu sa stranga de pe jos, dar in scurt timp mama o chema la masa.
-Voi curata mai tarziu si poate voi duce unele jucarii in pod.
Dupa ce Aledora iesi pe usa, jucariile incepura sa se certe si mai tare ca aseara.
-Uite ce ne face acum, ne va duce in pod unde e intuneric si sunt sobolani si..
-Girafo, poate pe tine nu te va duce acolo, jucariile care sunt mai putin iubite de Aledora vor fi duse in pod.
Dupa acesta cearta zdravana, Aledora intra in camera si incepu din nou curatenia.
-Balerino, fii sigura ca pe tine nu am sa te duc in pod, esti mult prea gratioasa. adauga acesta luand-o in brate.
Aledora aduse cateva cutii, dupa care incepu sa puna jucariile in ele. Dupa scurt timp, camera nu mai era asa plina de jucarii si avea mai mult spatiu pentru joaca.
Imediat ce au fost duse in pod, jucariile au inceput sa planga si sa strige dupa ajutor, dar nimeni nu le auzea.
-Draga mea, vino jos, trebuie sa-ti spun ceva ! o striga mama pe Aledora.
Cand cobori jos, Aledora primi o veste cumplita. Din cauza ca familia Aledorei nu avea destui bani sa achite curentul si celelalte, trebuia sa se mute in alt oras. Vestea aceasta o intrista foarte tare pe Aledora, aceasta fugi in camera ei plangand. Se gandea ce va face cu jucariile ei, ce o sa se faca fara colegii ei, daca ei nu-i va placea noua scoala?
A doua zi, la prima ora, mama ei punea bagajele in masina, dupa care o trezi pe Aledora. In cateva minute isi facu si ea bagajul, dar nu ii incapeau jucariile.
-Mama, ce vom face cu jucariile ?
-Poate ca ar trebui sa le dam cadou la copii de la orfelinat.
-Buna idee.
A doua zi, Aledora si mama ei dusera toate jucariil din pod la copii din orfelinat. Acestia s-au bucurat foarte mult si s-au jucat toata ziua cu Aledora, dupa care, seara aceasta a plecat acasa la mama sa.
Mama ei scotea desertul din cuptor, apoi puse pe masa tacamurile. Dupa ce mancara, Aledora stranse masa, spala vasele si se duse in pat sa doarma.
Dimineata, cand Aledora se trezi, fugi in camera mamei sale ca sa o trezeasca si pe ea.
-Mama, mama, trezeste-te! Astazi ne mutam!
-Ce...ce? Ce s-a intamplat Aledora?
-Astazi ne mutam, stii doar!
Mama Aledorei se trezi repede, se spala, facu micul dejun, apoi isi lua fetita si se urcara in masina, bagajele erau deja puse. In doua ore trebuiau sa ajunga in noua lor casa.
-Si...unde mergem? zise Aledora curioasa.
-Am dat la licitatie pentru o casa din New York, chiar la intrarea orasului.
-Wow, e uimitor!
-Culca-te, te trezesc eu cand ajungem, da? adauga mama.
-Bine..
Cand ajunsera in noua casa, Aledora se trezi si fugi inauntru. Se duse prin toate camerele, dupa care merse sa se uite in pod. Podeaua scartaia si se auzeau sunete stranii.
-E cineva aici? intreba Aledora speriata.
Mama ei despacheta bagajele, dintr-o data auzi un tipat infiorator din pod. Mama Aledorei fugi cat de repede putu in pod, dar nu o gasi pe Aledora, o cauta si in celelalte camere, dar nu era nicaieri.
Fugi repede afara si o gasi stand langa masina.
-Unde ai fost? Cand te-am auzit tipand m-am speriat si te-am cautat peste tot. Ce s-a intamplat?
-Am fost aici tot timpul!
-Si vrei sa te cred? Cand am ajuns ai fugit imediat in pod..apoi?
-Apoi am venit aici si tu nu erai.
Mama Aledorei isi certa fiica si nu o lasa sa se uite la televizor o saptamana. In scurt timp, Aledora si mama ei se acomodara situatiei de acolo, insa scoala era total diferita:toti copiii se purtau ciudat, iar invatatoarea le vorbea numai despre fantome si alte ciudatenii. Intr-o zi, mama Aledorei se duse la scoala sa afle de notele fiicei sale.
-Buna ziua, sunt mama Aledorei, as vrea sa stiu si eu notele ei.
Invatatoarea se uita atent la femeie, dupa care ii spuse:
-Doamna, noi nu facem aici matematica, romana, istorie sau alte obiecte plictisitoare, eu ii invat pe copii cum sa se protejeze de fantome, spirite malefice si alte lucruri ingrozitoare.
-Sunteti cumva nebuna? intreba mama Aledorei care ramasese cu gura cascata.
Mama fetei merse acasa si o intreba pe Aledora ce face ea la scoala. Aceasta ii raspunse
-Nu, nu sunt!razand:
-Ma distrez, ce sa fac altceva la scoala? Doamna invatatoare ne vorbeste despre fantome si e grozav, pentru ca eu chiar aseara am vazut una in pod, o cheama Yoko, nu e super?
-Aledora, cum se poate asa ceva? Nu exista fantome.
-Dar exista, si acum am o noua prietena, Yoko.
Aledora incepu sa rada, apoi fugi in pod strigand-o pe Yoko.
Dupa o saptamana, cand veni ziua Aledorei, se duse la geam si-si puse o dorinta:
,,-Imi doresc sa primesc o surioara exact ca Yoko”.
In mai putin de cinci saptamani, mama Aledorei nascu o fetita dragalasa, si care semana perfect cu Yoko.
-Draga mea, chiar ti-ai dorit sa ai o sora exact ca Yoko? o intreba mama.
-Da, ca sa ma pot juca cu Yoko in fiecare zi!
Astfel, pana intr-o zi, cand mama Aledorei pleca lasandu-le un bilet fiicelor sale:
,,Dragele mele, m-am saturat sa va comportatiurat cu mine, de aceea m-am gandit sa plec undeva departe de voi, acum sunteti mature amandoua si o sa va descurcati singure!
Cu dragoste mama!
-Nu-mi vine sa cred ca mama a plecat din vina ta! zise Yoko.
-Vina mea?! Dar vina ta unde e, tu esti de vina pentru ca te-ai nascut!
Fetele incepura sa se certe si sa se bata, pana cand aparu stafia adevaratei Yoko.
-Amandoua sunteti de vina, de aceea va trebui sa va distrug!!!
Asa stafia lui Yoko le distruse pe fete, iar spiritele lor disparura ca prin farmec. Yoko nu lasa pe nimeni sa intre in casa si in fiecare seara chema celelalte stafii petrecand pana dimineata.
Sfarsit
Damache Denisa-Ioana
Partea I
Dupa un minunat spectacol, Sora si Rosetta iesira afara sa ia putin aer curat, se simteau obosite de la atatea spectacole. Fiecare se gandea la ceva, dar nimeni nu scotea nici un cuvant. Sora se gandea cum ajunsese ea la Kaleido Stage, se gandea la parintii ei reali si la visul pe care si-l implinise. Chiar daca ea ajunsese la Kaleido Stage, simtea ca totusi, ceva lipseste, visul nu era complet fara……un anumit lucru, dar nu-si putea da seama care era acela. Isi amintea de momentele in care nu mai era increzatoare in ea si plangea pe ascuns…isi dorea ca parintii ei sa fie cu ea, avea nevoie de putina incurajare. Rosetta se tot gandea cum de Sora a putut sa-i redea zambetul pe buze, prima data cand venise la Kaleido Sage, nu zambise deloc, dar atunci cand o cunoscuse pe Sora, totul se schimbase complet, pana si Rosetta, nu mai era ea insasi. De fiecare data cand o vedea pe Sora, zambea si era fericita.
Deodata, fetele au fost intrerupte de Kalos, care le spuse ca ar fi mai bine sa se duca in camerele lor sa doarma, maine urmeaza un spectacol intitulat ,,Visul inimii mele”, era vorba de o reprezentatie grea, pe care o putea face doar Sora si Layla. Sora juca rolul unui inger trist, fara aripi, care incerca sa-si gaseasca propriul vis, dar nu reusea singura, avea nevoie de Layla. Aceasta era ingerul pazitor al Sorei, care o ajuta sa-si ridice aripile la cer si sa poate sa-si gaseasca visul.
Imediat ce ajunse in camera sa, Sora isi puse pijamalele si adormi. O visa pe mama ei reala care ii explica ca trebuie sa fie increzatoare, sa nu-i fie frica de nimic si sa aiba grija la repetitii ca sa nu se raneasca.
Dimineata, Sora se duse la bufet si isi lua o cafea, un sandwich cu sunca si o portie mica de budinca. Se aseza langa May.
-Hei, esti pregatita pentru noul spectacol? Am auzit ca una dintre voi, are mici probleme la repetitii, asa e? zise May zambind.
Sora nu spuse nimic, statea cu fata in pamant si incerca sa manance cat de putin.
-Hei, tu ma asculti sau ce faci??? adauga May enervandu-se.
Sora tresari, apoi ii spuse lui May ca nu e in apele ei si ca trebuie sa se odihneasca:
-Dar nu se poate! In dupa-amiaza asta e spectacolul, trebuie sa participi!
-Imi pare rau May, nu cred ca pot, sunt foarte slabita si ametesc si…
Nu termina de spus si Sora cazu jos de pe scaun, lesinase din cauza ca era mult prea slabita. May a dus-o la doctor, dupa care pleca la antrenamente.
Sora era lesinata mai bine de 3o de minute, iar doctorii erau ingrijorati, nu stiau cum s-o trezeasca. Problema era ca inima Sorei cedase, aproape ca nu mai batea deloc, ceea ce a fost si mai ciudat, era faptul ca Leon, simtea ca Sora este in pericol si se gandi ca singurul loc in care poate sa fie, era spitalul de langa circul Kaleido Stage, se duse direct acolo si o gasi pe Sora intinsa pe pat, fara sa resipire. O saruta imediat, iar ea isi reveni, dar apoi incepu sa planga si-l imbratisa puternic pe Leon, doctorii au ramas uimiti de aceasta imtamplare, dupa care i-au spus Sorei sa fie mai atenta la ce mananca, iau prescris o reteta, apoi ea si Leon au plecat spre circ.
-E ciudat, ati aparut chiar in ultimul moment si m-ati sarutat…
-Adevarat, dar sa lasam asta, ai vazut ce au spus doctorii, trebuie sa ai grija la ce mananci, da? Eu plec undeva, dar n e vedem diseara, dupa spectacol.
-Desigur, d-l Leon.
Leon se indrepta spre cimitir, la mormantul lui Sophie, cumparase un buchet mare de trandafri albi, asa cum ii placea fetei. Statu acolo mult timp, dupa care pleca inapoi spre circ.
In acest timp, in spectacolul Sorei, totul decurse bine, mai putin sfarsitul, in care Sora trebuia sa se ridice spre cer, ca in acrobatia ingerului, dar din neatentie, Sora se ridica prea sus si apoi cazu in jos cu viteaza, se prinse de catarg si facu o piruetain aer, apoi totul se sfarsi.
Dupa terminarea spectacolului, Sora fu chemata de Kalos in biroul lui, vroia sa discute ceva strict-secret.
-Sora, ce ai facut tu astazi la terminarea spectacolului…a fost minunat…dar n u facea parte din scenariu. Totusi, se pare ca un producator de filme vrea sa participi in filmul lui, tu vei fi personajl principal, desigur este si o plata, daca joci in filmul asta primesti 350 de dolari.
Sora statu putin pe ganduri, apoi ii spuse lui Kalos ca nu poate sa-i dea raspunsul acum, deoarece nu stie ce decizie sa ia. Kalos o lasa sa plece, apoi Sora cand ajunse in camera sa, isi suna parintii:
-Alo, mama, tu esti?
-Scuze Sora, nu te aud bine…nu am semnal…
Telefonul se inchise deoarece mama ei nu avea semnal, Sora se intinse pe pat si-si spuse in gand:
-Nu inteleg, ce e cu mine? De la un timp parca ma tot apropii de Leon, prima data eram parteneri si acum…indragostiti?
-Ce face mica noastra vedeta??? o intrerupse Fool.
-Ma lasi in pace? Nu esti decat un spirit ghinionist si aiurit! adauga Sora fugind la dus.
vineri, 19 februarie 2010
duminică, 31 ianuarie 2010
My Stories
Fiona
Era odata ca niciodata, o printesa numita Fiona. Avea cincisprezece ani, parul blond, ochii albastrii si avea o inima mare. Iubea animalele, ii placea sa citeasca, sa calatoreasca cu vaporul si sa picteze. Dar din nefericire, Fiona era inchisa intr-un turn, pazita de pasarea de foc, numita Jar-Ptita. Aceasta pasare avea penele stralucitoare ca aurul si argintul si cu privirea sclipitore asemenea cristalului. Jar-Ptita manca numai mere de aur, care ii dadeau tinerete, frumusete si nemurire. Cand Jar-Ptita canta ii cadeau din plisc perle, iar trilul ei putea insanatosi pe cei bolnavi. Printesa Fiona fusese inchisa de tatal ei, deoarece, la miezul noptii, aceasta se transforma intr-un monstru, cu doua capete, cu solzi umezi si lipiciosi si care care scuipa flacari puternice, de dragon. Fiona mergea si distrugea totul in calea ei, chiar si parintii ei se fereau de ea. Ceea ce era foarte ciudat, era faptul ca in urmatoarea zi, Fiona nu-si amintea absolut nimic.
,,Ca regatul sa fie protejat de aceasta bestie, o voi inchide intr-un turn, pana ce un print o va putea aduce la forma obisnuita’’.
Acestea fusera cuvintele regelui, dupa care o urca pe Fiona in spatele pasarii de foc si o duse spre turnul de langa Padurea Vrajita.
-Jar-Ptita, unde ma duci? intreba fata speriata.
Pasarea nu zise nimic si zbura incontinuare.
Cand ajunsera la marele turn, pasarea de foc ii dadu drumul Fionei pe geam, apoi pleca. Fiona incepu sa planga, gandindu-se ca niciodata nu va putea scapa de acolo, dar se insela..
La miezul noptii, Fiona se transforma in mosntru, sari de pe fereastra turnului si fugi spre castelul tatalui sau. In fata portii se aflau doi cavaleri, ce stateau de paza. Fiona ii batu pe amandoi, si fugi in castel.
In timp ce Fiona umbla prin cotloanele castelului, tatal sau, care dormea bustean, se trezi brusc speriat:
-Draga mea, ce e cu zgomotul acesta?
-Termina Richard, culca-te la loc!
Regele se dadu jos din pat, cobori scarile tip-til, pana ce ajunse in bucatarie. Oalele erau rasturnate, farfuriile sparte, iar podeaua plina de saliva.
Fiona tipa la tatal ei, dupa care arunca cu vase in el.
-Draga mea, dar ce ai de gand?
-Sa te distrug! incepu sa rada ea.
Richard fugi in camera, iar Fiona il urmari.
-Dragule, ai putea te rog sa te culci?
Femeia se ridica, iar cand o vazu pe Fiona, ramase cu gura cascata, incepu sa tipe de frica si sari pe fereastra.
-Te rog, nu ma manca!
In timp ce Fiona isi indrepta coltii spre tatal sau, rasari si soarele. Fiona se transforma in printesa si lesina pe podea.
-O doamne! adauga regele infricosat de ceea ce se intamplase.
Dupa-amiaza, regele o chema pe ursitoarea Fionei, Marla.
-Domnisoara Marla, ce pot sa fac cu fiica mea? E un adevarat monstru.
-Richard, da-i sa bea potiunea asta la miezul noptii, iar lucrurile vor fi normale.
-Oh, multumesc.
Regele credea ca ursitoarea i-a dat o potiune buna, insa se insela. Aceasta ii daduse o potiune pentru ca printesa sa nu se mai poata transforma in om niciodata. Regele o puse in ceasca cu ceai, si o lasa pe masa, dupa care adormi.
La miezul noptii, cand Fiona se transforma in monstru, gasi ceasca cu ceai pe masa, o mirosi, o privi cu atentie, si lua o gura din ea. Imediat lesina pe pat, iar cand aparu soarele, Fiona nu mai lua forma de om. Din cauza ca era nervoasa, Fiona sari pe fereastra si fugi in mlastina. Acolo locuia un monstru la fel de fioros ca ea, avea o casa din alge, frunze si crengi uscate, locuia acolo de mai bine de zece ani. Ii placea sa gateasca, sa faca curatenie si sa culeaga flori. Frsoty, asa se numea monstrul, avea un magar magic, care putea scoate pe gura aur, bijuterii, pietre pretioase si uneori perle care iti indeplineau o dorinta.
Cand Fiona sparse usa casei si il vazu pe Frosty, ramase uimita, amandoi aratau exact la fel, numai ca Fiona avea solzii rosii, iar Frosty solzii galbeni. El se uita atent la Fiona si o intreba:
-Cine esti tu?
-Eu..sunt un monstru! Zise Fiona incepand sa planga.
-Dar esti draguta. adauga Frsoty incercand sa n-o mai faca sa planga.
-Multumesc..cred.
- Si imi pare rau pentru usa..eu..
-Nu-ti face griji, gasesc eu alta. Dar de unde vii?
-Din regatul Lyonesse, tu ai locuit aici mereu?
-Da, la inceput nu-mi placea, dar apoi m-am obisnuit. Ti-e foame?
-Putin..
-Vrei o supa cu broaste?
-Ce? Tu mananci asa ceva?
-Da, tu nu?
-Uite, eu sunt de fapt om, nu monstru, dar in dimineata asta nu m-am mai transformat in om, asa ca am fugit de la castel, gandindu-ma ca ma voi putea ascunde aici.
-Inteleg..As vrea sa te pot ajuta.
Fiona statu putin pe ganduri, apoi adauga:
-Stii, poate o sa incerc sa ma adaptez conditiilor de aici, si nu o sa mai fie nevoie sa fiu om.
-Atunci sa incepem cu mancarea. adauga Frsoty zambind.
In scurt timp, Fiona si Frosty deveninira prieteni buni, iar Fiona invatase cum sa fie un monstru adevarat. In fiecare zi, Frsoty ii aducea un buchet de flori, un cos cu fructe, ori o bijuterie de la magar. Frosty se indragosti de Fiona, iar intr-o saptamana facura nunta. Desigur nu una normala. Fiona nu-si invita parintii pentru ca stia ca ei nu ar fi venit, iar Frosty pentru ca nu avea parinti, invita toate animalele din mlastina.
In acest timp, in palat, regele si regina stateau la masa:
-Draga mea, ne e mai bine fara Fiona, nu-i asa?
-Asa cred..dar imi lipseste. Poate ca ar trebui sa facem o alta fetita, si sa speram ca nu se va transforma in monstru. Asa se si intampla, in cateva zile, regina facu o fetita cu parul rosu, ochii verzi, dar foarte rea. Nu-i placea scoala si de aceea avea note foarte mici plus absente. De fiecare data cand intra intr-un magazin, lua toate dulciurile si pleca cu ele la palat. Regina primea in fiecare zi reclamatii din cauza Deliei, asa se numea fata. Parintilor ei le era rusine sa mai iasa din castel, asa ca tot timpul stateau la geam si se gandeau la Fiona.
Dupa nunta, Fiona astepta cu nerabdare sa faca doi-trei pui de monstru, dar lui Frosty ii era frica ca nu va putea sa-si ingrijeasca copii si in fiecare seara avea cosmaruri cum ca avea o suta de copii si nu putea sa ingrijeasca nici unul.
Intr-o seara, cativa oameni venira la usa lor, cu torte, sabii si sageti. Cand au vrut sa arunce in Fiona, ea scoase foc pe gura si ii arunca cu coada in cealalta parte a mlastinii.
Frosty se uita la ea cu tristete, apoi se puse in pat.
-Ce s-a intamplat?
-Nimic..doar ca..
-Doar ca ce?
-Mi-as dori sa fim si noi oameni, nu monstrii ingrozitori.
-Dar ce s-ar intampla daca am fi oameni? Doar nu am avea o viata mai usoara, nu?
-Ba da, lumea nu s-ar mai speria de noi, am putea sa mancam mancare normala..
-Dar Frosty, asta e viata noastra, nu o putem schimba.
Frosty ofta adanc, dupa care adormi. Insa Fiona isi dorea sa-l faca fericit pe Frosty, asa ca se gandi sa plece la castelul Marlei, pentru ca ea detinea toate potiunile din lume. Ii lasa un bilet pe masa lui Frosty si pleca.
In acest timp, Marla prepara o potiune pentru pasari. Dintr-o data, globul ei magic se aprinse si arata niste imagini.
-Ce e asta? se intreba Marla.
In globul magic era Fiona care se indrepta catre castelul ei. Marla zambi ciudat, apoi se duse in camera cu potiuni si alese una speciala pentru Fiona.
Din nefericire, Fiona se rataci in padure, ea se uita in toate partile, dar nu zari pe nimeni.
-E cineva aici?
-Da..ii raspunse o voce din tufis.
Din el iesi o zana mica, care avea aripile colorate in curcubeu.
-Buna! zise ea.
-Te pot ajuta cu ceva?
-Mai intai sa ma prezint. Ma numesc Fiona, eu cautam castelul ursitoarei mele, Marla.
-Eu ma numesc Elina si sunt o zana gardian. Stiu unde se afla castelul, insa va trebui sa-mi dai ceva in schimb.
-Iti dau orice, numai spune.
Elina se gandi putin, apoi se apropie de Fiona si ii sopti la ureche:,,Ai putea sa-mi dai medalionul tau, e foarte frumos!”
-Dar l-am primit cadou de la mama cand eram mica, nu-l dau la nimeni.
-Asta inseamna ca va trebui sa gasesti drumul spre Marla singura.
Dintr-o data, Elina sari in sus si incepu sa rada.
-Ce e atat de amuzant?
-Tu chiar ai crezut cand ti-am spus sa-mi dai ceva in schimb, nu?
-Da..m-ai pacalit?
-Cam asa ceva, dar de obicei asta fac zanele gardiene.
Cand insfarsit ajunsera la palatul Marlei, Fiona fugi grabita spre poarta, iar zana Elina zbura in urma ei. Intrara intr-o camera cu trei usi, in camera se gaseau multe rafturi pe care erau asezate potiuni.
-Ce o fi cu usile alea? intreba Fiona.
-Probabil ca duc in fabrica cu potiuni, unde spiridusii magici fac potiuni pentru Marla.
-Uite o scara! As putea sa ma urc pe ea si sa caut potiunea.
In acest timp, Marla punea niste substante in potiunea pentru Fiona. Dupa ce termina, se uita in globul magic sa vada unde se afla ea, cand afla ca Fiona este in camera potiunilor magice, se duse imediat acolo. Dar Elina gasise deja potiunea si acum se pregatea sa plece cu Fiona.
-Haide sa ne grabim, sa nu ne prinda cineva! zise Fiona.
Fiona alerga dupa Elina, iesira incet pe usa, dupa care fugira spre padure. Cand Marla ajunse in camera potiunilor magice si nu o gasi pe Fiona, se enerva atat de tare, incat distruse toata camera printr-o singura vraja.
-Iti multumesc pentru ajutor! zise Fiona recunoscatoare.
-Pentru nimic, eu acum trebuie sa plec in Tara Zanelor, care e foarte departe de aici. Ne mai vedem.
-Paa.
Fiona isi lua ramas bun de la Elina si pleca spre mlastina. Era foarte fericita pentru ca avea potiunea. Cand ajunse acasa si il vazu pe Frosty in pragul usii, il imbratisa si ii povesti cum a luat potiunea.
-E uimitor! Nu credeam ca ai sa faci asta pentru mine.
-Frosty, stii doar ca eu asi face orice pentru tine.
-M-am gandit bine..si as vrea ca dupa ce ne transformam in oameni, sa mergem la parintii tai.
-Pai..cred ca e o idee geniala.
Spre inserat, dupa ce Frosty si Fiona mancara, se bagara in pat si adormira.
Dimineata, Fiona se trezi prima, isi puse in ceasca cu ceai de soparle, trei picaturi din potiune si incepu sa bea. Cand se trezi si Frsoty, o vazu pe Fiona, care acum era om.
-Nu-mi vine sa cred!
Fiona facu o pirueta, apoi ii dadu si lui Frsoty sa bea din potiune.
Dupa-amiaza, Frosty se gandea cu ce vor ajunge ei la castelul parintilor Fionei.
-Stiu eu cum! zise Fiona zambind.
Ei au mers in Padurea Vrajita ca sa gaseasca Pasarea de Foc, pe Jar-Ptita. Ea avea in cioc doua mere de aur si se indrepta spre un copac. Fiona fugi dupa ea pana cand ajunse la copac si incepu s-o strige:
-Ce doresti? intreba Jar-Ptita coborand pe pamant.
-Draga Jar-Ptita, ai putea sa ma duci pe mine si pe Frosty la castelul parintilor mei?
-Da, dar nu azi. Astazi trebuie sa-mi hranesc puii, maine cand va veni sotul meu, va putea sa aiba grija el de pui, iar eu va voi duce la castel.
-Atunci ne vedem maine.
Fiona se duse la Frosty si ii explica ce s-a intamplat, amandoi eu plecat acasa nerabdatori sa plece la castelul parintilor Fionei. In urmatoarea zi, amandoi se trezira devreme, isi facura bagajele si plecara spre Padurea Vrajita. Se urcara in spatele lui Jar-Ptita si pornira spre castelul parintilor Fionei.
Dupa-amiaza, cand insfarsit ajunsera la castel, au vrut sa intre, dar paznicul nu le-a dat voie deoarece, regele si regina erau plecati intr-un oras indepartat, insa Delia, fetita lor era acasa cu bona ei.
-Cred ca nu am auzit bine, regele si regina au o fetita? intreba Fiona surprinsa.
-Da, o fetita de saisprezece ani, pe nume Delia.
-Va rog frumos, dati-mi voie sa intru, sunt o ruda de-a reginei.
Paznicul se lasa induplecat de fata, apoi ii conduse in camera Deliei. Aceasta statea la geam si canta.
-Domnisoara Delia, aceasta este o ruda de-a reginei, a vrut sa vina in vizita.
-Sa intre!
Dupa ce Fiona si Frosty au intrat in camera printesei, paznicul pleca si ii lasa singuri.
-Ce fel de ruda esti cu regina? Ai macar sange regal?
-Sunt o nepoata de-a reginei si da am sange regal.
-Iar eu sunt sotul ei! adauga Frosty.
-Nu stiu de ce imi pari cunoscuta..dar ma rog.. Vrei o ceasca cu ceai?
-Sigur.
Fiona, Frosty si Delia s-au asezat la masa din mijlocul camerei, au inceput sa se cunoasca mai bine, iar in scurt timp, regele si regina au ajuns acasa. Cand au intrat in camera Deliei, au vazut-o si pe Fiona.
-Delia, cine este noua ta prietena?
-Este nepoata ta, mama. Nu o mai cunosti?
Regina se uita atent la Fiona, dupa care adauga:
-Fiona..?
-Mama!
Fiona isi imbratisa mama si incepu sa planga.
-Scumpa noastra Fiona, unde ai fost atata timp? intreba tatal ei.
-Tata, e bine ca acum sunt din nou acasa, as vrea sa vi-l prezint pe sotul meu, Frosty.
-Ma bucur sa te cunosc Frosty, suntem incantati ca fiica noastra are un asa sot chipes.
-Mama, ai putea sa-mi explici ce se intampla? zise Delia cu o privire inspaimantatoare.
-Haideti cu totii la masa, iar tu Delia vei intelege totul dimineata.
Au mers cu totii in salon pentru a servi cina, dupa care au mers la culcare.
Dimineata, Delia se trezi prima, se duse la bucatareasa si ii zise sa puna foarte mult piper in mancarea Fionei. Bucatareasa intreba curioasa de ce sa faca un asemenea gest, printesa nu-i raspunse, fugi repede in camera Fionei si-i spuse:
-Trezeste-te, e timpul pentru micul dejun.
Fiona deschise ohcii incetisor, se imbraca si pleca la micul dejun. In cateva minute, Frosty si parintii Fionei venira si ei.
-Ouale acestea sunt amare! zise Delia.
-Ale mele nu sunt amare. adauga Fiona.
Bucatareasa, pentru ca o ura pe Delia, puse piper in mancarea ei, iar pe a Fionei o facu gustoasa.
Dupa masa, Fiona, Frosty si parintii acesteia stateau in salon si discutau despre aventurile Fionei.
-E uimitor! zise regina.
-Ne-ar placea foarte mult daca ati ramane la noi, am face o familie mare si fericita. adauga regele.
-Daca si Frosty este de acord, atunci maine plecam in mlastina sa ne luam lucrurile.am sa beau
Delia, care auzise toata dicutia, se enerva foarte tare, apoi puse un plan in aplicare, care sa-i faca pe Fiona si Frosty din nou monstrii.
Se duse la Marla si ii ceru o potiune pentru Fiona si Frosty. Cand ajunse la castel, Delia puse potiunea in doua pahare si se duse in gradina. Fiona si Frosty stateau pe iarba si vorbeau despre venirea lor aici.
-Surioara mea draga, ti-am adus un suc, ma gandeam ca esti insetata.
-Multumesc, dar am sa beau mai tarziu.
-Bea acum, sucul e proaspat! adauga Delia nerabdatoare sa bea sucul.
Fiona lua paharul si se prefacu ca bea, apoi il puse pe iarba.
-Desigur, n-am uitat si de Frosty.
Delia ii dadu sucul lui Frosty, dar acesta il arunca in iarba:
-Scuza-ma, a fost din greseala.
-Trebuia sa-l bei!
Delia fugi in castel, iar Fiona si Frosty incepura sa rada. Astfel, Fiona nu se transformase in monstru, nici Frosty. Ea banuia ca in suc se afla ceva rau, de aceea nu bause.
A doua zi, din cauza supararii, Delia se gandi sa fuga departe, ca sa nu mai auda de Fiona si Frosty niciodata. Astfel, toata familia regala ramase fericita pana la adanci batraneti. In cateva luni, Fiona facu doua fetite dragalase, iar regele si regina dadura un bal in cistea lor.
Sfarsit
Era odata ca niciodata, o printesa numita Fiona. Avea cincisprezece ani, parul blond, ochii albastrii si avea o inima mare. Iubea animalele, ii placea sa citeasca, sa calatoreasca cu vaporul si sa picteze. Dar din nefericire, Fiona era inchisa intr-un turn, pazita de pasarea de foc, numita Jar-Ptita. Aceasta pasare avea penele stralucitoare ca aurul si argintul si cu privirea sclipitore asemenea cristalului. Jar-Ptita manca numai mere de aur, care ii dadeau tinerete, frumusete si nemurire. Cand Jar-Ptita canta ii cadeau din plisc perle, iar trilul ei putea insanatosi pe cei bolnavi. Printesa Fiona fusese inchisa de tatal ei, deoarece, la miezul noptii, aceasta se transforma intr-un monstru, cu doua capete, cu solzi umezi si lipiciosi si care care scuipa flacari puternice, de dragon. Fiona mergea si distrugea totul in calea ei, chiar si parintii ei se fereau de ea. Ceea ce era foarte ciudat, era faptul ca in urmatoarea zi, Fiona nu-si amintea absolut nimic.
,,Ca regatul sa fie protejat de aceasta bestie, o voi inchide intr-un turn, pana ce un print o va putea aduce la forma obisnuita’’.
Acestea fusera cuvintele regelui, dupa care o urca pe Fiona in spatele pasarii de foc si o duse spre turnul de langa Padurea Vrajita.
-Jar-Ptita, unde ma duci? intreba fata speriata.
Pasarea nu zise nimic si zbura incontinuare.
Cand ajunsera la marele turn, pasarea de foc ii dadu drumul Fionei pe geam, apoi pleca. Fiona incepu sa planga, gandindu-se ca niciodata nu va putea scapa de acolo, dar se insela..
La miezul noptii, Fiona se transforma in mosntru, sari de pe fereastra turnului si fugi spre castelul tatalui sau. In fata portii se aflau doi cavaleri, ce stateau de paza. Fiona ii batu pe amandoi, si fugi in castel.
In timp ce Fiona umbla prin cotloanele castelului, tatal sau, care dormea bustean, se trezi brusc speriat:
-Draga mea, ce e cu zgomotul acesta?
-Termina Richard, culca-te la loc!
Regele se dadu jos din pat, cobori scarile tip-til, pana ce ajunse in bucatarie. Oalele erau rasturnate, farfuriile sparte, iar podeaua plina de saliva.
Fiona tipa la tatal ei, dupa care arunca cu vase in el.
-Draga mea, dar ce ai de gand?
-Sa te distrug! incepu sa rada ea.
Richard fugi in camera, iar Fiona il urmari.
-Dragule, ai putea te rog sa te culci?
Femeia se ridica, iar cand o vazu pe Fiona, ramase cu gura cascata, incepu sa tipe de frica si sari pe fereastra.
-Te rog, nu ma manca!
In timp ce Fiona isi indrepta coltii spre tatal sau, rasari si soarele. Fiona se transforma in printesa si lesina pe podea.
-O doamne! adauga regele infricosat de ceea ce se intamplase.
Dupa-amiaza, regele o chema pe ursitoarea Fionei, Marla.
-Domnisoara Marla, ce pot sa fac cu fiica mea? E un adevarat monstru.
-Richard, da-i sa bea potiunea asta la miezul noptii, iar lucrurile vor fi normale.
-Oh, multumesc.
Regele credea ca ursitoarea i-a dat o potiune buna, insa se insela. Aceasta ii daduse o potiune pentru ca printesa sa nu se mai poata transforma in om niciodata. Regele o puse in ceasca cu ceai, si o lasa pe masa, dupa care adormi.
La miezul noptii, cand Fiona se transforma in monstru, gasi ceasca cu ceai pe masa, o mirosi, o privi cu atentie, si lua o gura din ea. Imediat lesina pe pat, iar cand aparu soarele, Fiona nu mai lua forma de om. Din cauza ca era nervoasa, Fiona sari pe fereastra si fugi in mlastina. Acolo locuia un monstru la fel de fioros ca ea, avea o casa din alge, frunze si crengi uscate, locuia acolo de mai bine de zece ani. Ii placea sa gateasca, sa faca curatenie si sa culeaga flori. Frsoty, asa se numea monstrul, avea un magar magic, care putea scoate pe gura aur, bijuterii, pietre pretioase si uneori perle care iti indeplineau o dorinta.
Cand Fiona sparse usa casei si il vazu pe Frosty, ramase uimita, amandoi aratau exact la fel, numai ca Fiona avea solzii rosii, iar Frosty solzii galbeni. El se uita atent la Fiona si o intreba:
-Cine esti tu?
-Eu..sunt un monstru! Zise Fiona incepand sa planga.
-Dar esti draguta. adauga Frsoty incercand sa n-o mai faca sa planga.
-Multumesc..cred.
- Si imi pare rau pentru usa..eu..
-Nu-ti face griji, gasesc eu alta. Dar de unde vii?
-Din regatul Lyonesse, tu ai locuit aici mereu?
-Da, la inceput nu-mi placea, dar apoi m-am obisnuit. Ti-e foame?
-Putin..
-Vrei o supa cu broaste?
-Ce? Tu mananci asa ceva?
-Da, tu nu?
-Uite, eu sunt de fapt om, nu monstru, dar in dimineata asta nu m-am mai transformat in om, asa ca am fugit de la castel, gandindu-ma ca ma voi putea ascunde aici.
-Inteleg..As vrea sa te pot ajuta.
Fiona statu putin pe ganduri, apoi adauga:
-Stii, poate o sa incerc sa ma adaptez conditiilor de aici, si nu o sa mai fie nevoie sa fiu om.
-Atunci sa incepem cu mancarea. adauga Frsoty zambind.
In scurt timp, Fiona si Frosty deveninira prieteni buni, iar Fiona invatase cum sa fie un monstru adevarat. In fiecare zi, Frsoty ii aducea un buchet de flori, un cos cu fructe, ori o bijuterie de la magar. Frosty se indragosti de Fiona, iar intr-o saptamana facura nunta. Desigur nu una normala. Fiona nu-si invita parintii pentru ca stia ca ei nu ar fi venit, iar Frosty pentru ca nu avea parinti, invita toate animalele din mlastina.
In acest timp, in palat, regele si regina stateau la masa:
-Draga mea, ne e mai bine fara Fiona, nu-i asa?
-Asa cred..dar imi lipseste. Poate ca ar trebui sa facem o alta fetita, si sa speram ca nu se va transforma in monstru. Asa se si intampla, in cateva zile, regina facu o fetita cu parul rosu, ochii verzi, dar foarte rea. Nu-i placea scoala si de aceea avea note foarte mici plus absente. De fiecare data cand intra intr-un magazin, lua toate dulciurile si pleca cu ele la palat. Regina primea in fiecare zi reclamatii din cauza Deliei, asa se numea fata. Parintilor ei le era rusine sa mai iasa din castel, asa ca tot timpul stateau la geam si se gandeau la Fiona.
Dupa nunta, Fiona astepta cu nerabdare sa faca doi-trei pui de monstru, dar lui Frosty ii era frica ca nu va putea sa-si ingrijeasca copii si in fiecare seara avea cosmaruri cum ca avea o suta de copii si nu putea sa ingrijeasca nici unul.
Intr-o seara, cativa oameni venira la usa lor, cu torte, sabii si sageti. Cand au vrut sa arunce in Fiona, ea scoase foc pe gura si ii arunca cu coada in cealalta parte a mlastinii.
Frosty se uita la ea cu tristete, apoi se puse in pat.
-Ce s-a intamplat?
-Nimic..doar ca..
-Doar ca ce?
-Mi-as dori sa fim si noi oameni, nu monstrii ingrozitori.
-Dar ce s-ar intampla daca am fi oameni? Doar nu am avea o viata mai usoara, nu?
-Ba da, lumea nu s-ar mai speria de noi, am putea sa mancam mancare normala..
-Dar Frosty, asta e viata noastra, nu o putem schimba.
Frosty ofta adanc, dupa care adormi. Insa Fiona isi dorea sa-l faca fericit pe Frosty, asa ca se gandi sa plece la castelul Marlei, pentru ca ea detinea toate potiunile din lume. Ii lasa un bilet pe masa lui Frosty si pleca.
In acest timp, Marla prepara o potiune pentru pasari. Dintr-o data, globul ei magic se aprinse si arata niste imagini.
-Ce e asta? se intreba Marla.
In globul magic era Fiona care se indrepta catre castelul ei. Marla zambi ciudat, apoi se duse in camera cu potiuni si alese una speciala pentru Fiona.
Din nefericire, Fiona se rataci in padure, ea se uita in toate partile, dar nu zari pe nimeni.
-E cineva aici?
-Da..ii raspunse o voce din tufis.
Din el iesi o zana mica, care avea aripile colorate in curcubeu.
-Buna! zise ea.
-Te pot ajuta cu ceva?
-Mai intai sa ma prezint. Ma numesc Fiona, eu cautam castelul ursitoarei mele, Marla.
-Eu ma numesc Elina si sunt o zana gardian. Stiu unde se afla castelul, insa va trebui sa-mi dai ceva in schimb.
-Iti dau orice, numai spune.
Elina se gandi putin, apoi se apropie de Fiona si ii sopti la ureche:,,Ai putea sa-mi dai medalionul tau, e foarte frumos!”
-Dar l-am primit cadou de la mama cand eram mica, nu-l dau la nimeni.
-Asta inseamna ca va trebui sa gasesti drumul spre Marla singura.
Dintr-o data, Elina sari in sus si incepu sa rada.
-Ce e atat de amuzant?
-Tu chiar ai crezut cand ti-am spus sa-mi dai ceva in schimb, nu?
-Da..m-ai pacalit?
-Cam asa ceva, dar de obicei asta fac zanele gardiene.
Cand insfarsit ajunsera la palatul Marlei, Fiona fugi grabita spre poarta, iar zana Elina zbura in urma ei. Intrara intr-o camera cu trei usi, in camera se gaseau multe rafturi pe care erau asezate potiuni.
-Ce o fi cu usile alea? intreba Fiona.
-Probabil ca duc in fabrica cu potiuni, unde spiridusii magici fac potiuni pentru Marla.
-Uite o scara! As putea sa ma urc pe ea si sa caut potiunea.
In acest timp, Marla punea niste substante in potiunea pentru Fiona. Dupa ce termina, se uita in globul magic sa vada unde se afla ea, cand afla ca Fiona este in camera potiunilor magice, se duse imediat acolo. Dar Elina gasise deja potiunea si acum se pregatea sa plece cu Fiona.
-Haide sa ne grabim, sa nu ne prinda cineva! zise Fiona.
Fiona alerga dupa Elina, iesira incet pe usa, dupa care fugira spre padure. Cand Marla ajunse in camera potiunilor magice si nu o gasi pe Fiona, se enerva atat de tare, incat distruse toata camera printr-o singura vraja.
-Iti multumesc pentru ajutor! zise Fiona recunoscatoare.
-Pentru nimic, eu acum trebuie sa plec in Tara Zanelor, care e foarte departe de aici. Ne mai vedem.
-Paa.
Fiona isi lua ramas bun de la Elina si pleca spre mlastina. Era foarte fericita pentru ca avea potiunea. Cand ajunse acasa si il vazu pe Frosty in pragul usii, il imbratisa si ii povesti cum a luat potiunea.
-E uimitor! Nu credeam ca ai sa faci asta pentru mine.
-Frosty, stii doar ca eu asi face orice pentru tine.
-M-am gandit bine..si as vrea ca dupa ce ne transformam in oameni, sa mergem la parintii tai.
-Pai..cred ca e o idee geniala.
Spre inserat, dupa ce Frosty si Fiona mancara, se bagara in pat si adormira.
Dimineata, Fiona se trezi prima, isi puse in ceasca cu ceai de soparle, trei picaturi din potiune si incepu sa bea. Cand se trezi si Frsoty, o vazu pe Fiona, care acum era om.
-Nu-mi vine sa cred!
Fiona facu o pirueta, apoi ii dadu si lui Frsoty sa bea din potiune.
Dupa-amiaza, Frosty se gandea cu ce vor ajunge ei la castelul parintilor Fionei.
-Stiu eu cum! zise Fiona zambind.
Ei au mers in Padurea Vrajita ca sa gaseasca Pasarea de Foc, pe Jar-Ptita. Ea avea in cioc doua mere de aur si se indrepta spre un copac. Fiona fugi dupa ea pana cand ajunse la copac si incepu s-o strige:
-Ce doresti? intreba Jar-Ptita coborand pe pamant.
-Draga Jar-Ptita, ai putea sa ma duci pe mine si pe Frosty la castelul parintilor mei?
-Da, dar nu azi. Astazi trebuie sa-mi hranesc puii, maine cand va veni sotul meu, va putea sa aiba grija el de pui, iar eu va voi duce la castel.
-Atunci ne vedem maine.
Fiona se duse la Frosty si ii explica ce s-a intamplat, amandoi eu plecat acasa nerabdatori sa plece la castelul parintilor Fionei. In urmatoarea zi, amandoi se trezira devreme, isi facura bagajele si plecara spre Padurea Vrajita. Se urcara in spatele lui Jar-Ptita si pornira spre castelul parintilor Fionei.
Dupa-amiaza, cand insfarsit ajunsera la castel, au vrut sa intre, dar paznicul nu le-a dat voie deoarece, regele si regina erau plecati intr-un oras indepartat, insa Delia, fetita lor era acasa cu bona ei.
-Cred ca nu am auzit bine, regele si regina au o fetita? intreba Fiona surprinsa.
-Da, o fetita de saisprezece ani, pe nume Delia.
-Va rog frumos, dati-mi voie sa intru, sunt o ruda de-a reginei.
Paznicul se lasa induplecat de fata, apoi ii conduse in camera Deliei. Aceasta statea la geam si canta.
-Domnisoara Delia, aceasta este o ruda de-a reginei, a vrut sa vina in vizita.
-Sa intre!
Dupa ce Fiona si Frosty au intrat in camera printesei, paznicul pleca si ii lasa singuri.
-Ce fel de ruda esti cu regina? Ai macar sange regal?
-Sunt o nepoata de-a reginei si da am sange regal.
-Iar eu sunt sotul ei! adauga Frosty.
-Nu stiu de ce imi pari cunoscuta..dar ma rog.. Vrei o ceasca cu ceai?
-Sigur.
Fiona, Frosty si Delia s-au asezat la masa din mijlocul camerei, au inceput sa se cunoasca mai bine, iar in scurt timp, regele si regina au ajuns acasa. Cand au intrat in camera Deliei, au vazut-o si pe Fiona.
-Delia, cine este noua ta prietena?
-Este nepoata ta, mama. Nu o mai cunosti?
Regina se uita atent la Fiona, dupa care adauga:
-Fiona..?
-Mama!
Fiona isi imbratisa mama si incepu sa planga.
-Scumpa noastra Fiona, unde ai fost atata timp? intreba tatal ei.
-Tata, e bine ca acum sunt din nou acasa, as vrea sa vi-l prezint pe sotul meu, Frosty.
-Ma bucur sa te cunosc Frosty, suntem incantati ca fiica noastra are un asa sot chipes.
-Mama, ai putea sa-mi explici ce se intampla? zise Delia cu o privire inspaimantatoare.
-Haideti cu totii la masa, iar tu Delia vei intelege totul dimineata.
Au mers cu totii in salon pentru a servi cina, dupa care au mers la culcare.
Dimineata, Delia se trezi prima, se duse la bucatareasa si ii zise sa puna foarte mult piper in mancarea Fionei. Bucatareasa intreba curioasa de ce sa faca un asemenea gest, printesa nu-i raspunse, fugi repede in camera Fionei si-i spuse:
-Trezeste-te, e timpul pentru micul dejun.
Fiona deschise ohcii incetisor, se imbraca si pleca la micul dejun. In cateva minute, Frosty si parintii Fionei venira si ei.
-Ouale acestea sunt amare! zise Delia.
-Ale mele nu sunt amare. adauga Fiona.
Bucatareasa, pentru ca o ura pe Delia, puse piper in mancarea ei, iar pe a Fionei o facu gustoasa.
Dupa masa, Fiona, Frosty si parintii acesteia stateau in salon si discutau despre aventurile Fionei.
-E uimitor! zise regina.
-Ne-ar placea foarte mult daca ati ramane la noi, am face o familie mare si fericita. adauga regele.
-Daca si Frosty este de acord, atunci maine plecam in mlastina sa ne luam lucrurile.am sa beau
Delia, care auzise toata dicutia, se enerva foarte tare, apoi puse un plan in aplicare, care sa-i faca pe Fiona si Frosty din nou monstrii.
Se duse la Marla si ii ceru o potiune pentru Fiona si Frosty. Cand ajunse la castel, Delia puse potiunea in doua pahare si se duse in gradina. Fiona si Frosty stateau pe iarba si vorbeau despre venirea lor aici.
-Surioara mea draga, ti-am adus un suc, ma gandeam ca esti insetata.
-Multumesc, dar am sa beau mai tarziu.
-Bea acum, sucul e proaspat! adauga Delia nerabdatoare sa bea sucul.
Fiona lua paharul si se prefacu ca bea, apoi il puse pe iarba.
-Desigur, n-am uitat si de Frosty.
Delia ii dadu sucul lui Frosty, dar acesta il arunca in iarba:
-Scuza-ma, a fost din greseala.
-Trebuia sa-l bei!
Delia fugi in castel, iar Fiona si Frosty incepura sa rada. Astfel, Fiona nu se transformase in monstru, nici Frosty. Ea banuia ca in suc se afla ceva rau, de aceea nu bause.
A doua zi, din cauza supararii, Delia se gandi sa fuga departe, ca sa nu mai auda de Fiona si Frosty niciodata. Astfel, toata familia regala ramase fericita pana la adanci batraneti. In cateva luni, Fiona facu doua fetite dragalase, iar regele si regina dadura un bal in cistea lor.
Sfarsit
Retetele Mele
Musaca de cartofi cu carne
Timp de preparare:
50 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
200 g. carne de vita, 40 ml. ulei, 300 g. cartofi, 10 g. faina, un ou, 15-20 g. smantana, 10 g. verdeata, 4-5 g. sare, 100 g. sos de rosii.
Mod de preparare: Se trece carnea prin masina de tocat si apoi se inabusa circa 30 de minute in ulei cu sare si cu verdeata tocata marunt, pana scade complet lichidul.
Separat, cartofii se fierb in coaja, se curata, se taie felii si se asaza intr-o tava, alternand un rand de cartofi cu unul de carne inabusita. Peste musaca se adauga sucul de rosii, apoi i se da fata cu un aluat subtire, pregatit din faina, smanatana si ou, care se intinde pe suprafata mancarii.
Se introduce tava (cratita) in cuptor, unde se lasa pana cand cartofii se inmoaie bine.
Cornulete cu nuca
Timp de preparare:
1 ora si 15 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
1 pachet margarina, 1 cana nuci macinate, faina cu praf de copt, sare, zahar pudra.
Mod de preparare: Se amesteca margarina cu nucile (este bine sa fie putin prajite inainte sa le macinam), punem un varf de sare si adaugam treptat faina cernuta, pana obtinem un aluat tare si omogen. Se intinde o foaie nu prea groasa, pe care o taiem in patrate cu latura de circa 5 cm, pe care o rulam, pentru a forma cornuletele.Se aseaza cornuletele intr-o tava unsa si tapetata cu faina, sau cu hartie pentru copt. Se coc la un foc potrivit.Dupa ce s-au copt, fierbinti trebuie sa le tavalim in zahar pudra
Retetele mele:
Salata de fructe de vara
Timp de preparare:
1 ora si 20 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
o banana
un mar mare
o piersica
o portocala
100 g capsuni
zeama de la o lamaie
o lingurita de miere
Mod de preparare : Puneti intr-un blender sau mixati intr-un bol banana, capsunile, zeama de lamaie si mierea;
Opriti cand amestecul devine perfect omogen si da-ti la frigider la racit;
Curatati de coaja celelalte fructe si taiati-le cubulete apoi puneti-le intr-un bol incapator;
Turnati deasupra amestecul mixat si mai lasati 10 minute la frigider;
Se serveste rece, fara frisca, fara alcool sau ciocolata!
Tort aromat cu crema de ciocolata
1 ora si 50 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
8 albusuri
200 grame de faina
50 grame de cacao
250 grame de zahar
1 baton de vanilie
zeama de lamaie
150 ml rom
3 oua
4 linguri cu zahar pudra
4 linguri cu faina
6 linguri cu cacao
300 ml lapte
50 grame unt
putina ciocolata din comert
Mod de preparare: 1. Pentru blat: se bat albusurile spuma cu zaharul, se adauga galbenusurile, faina si cacao, apoi se pune in forma unsa si tapetata cu faina. Se coace la foc potrivit.
2. Intre timp, se prepara siropul: 250 grame de zahar se fierb 10 minute cu 1 ½ pahar cu apa, se ia de pe foc si se adauga ½ baton de vanilie, ½ lingura cu zeama de lamaie si 150 ml de rom.
3. Dupa ce s-a racit, se taie blatul in doua sau in trei si se insiropeaza bine.
4. Se unge fiecare foaie cu crema preparata astfel: se bat ouale intregi cu zaharul pudra, se adauga faina, cacao si ciocolata, apoi laptele fierbinte, si se fierbe pana se ingroasa.
5. Dupa ce s-a racit, se amesteca cu untul frecat spuma. Se imbraca apoi cu crema si se orneaza cu ciocolata rasa.
tort cu crema de cacao
1 ora si 9 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
blatul 1
5 oua
4 linguri faina
1 lingura cacao
5 linguri zahar
se bat albusurile spuma cu zaharul pana se intaresc, se adauga treptat galbenusurile, faina si cacaoa. se toarna compozitia obtinuta intr-o tava sau intr-o forma de tort unsa si tapetata cu faina. se coace blatul la foc potrivit aproximativ 30 minute.
blatul 2
5 albusuri
5 linguri zahar
5 linguri faina
1 ceasca (de cafea) cu nuca
1 ceasca (de cafea)cu bucatele de ciocolata
1 ceasca de stafide
1 ceasca de visine din compot (sau visinata)
se bat albusurile cu zaharul , se incorporeaza pe rand faina, ciocolata maruntita, nuca, visinile fara samburi si stafidele. dupa ce s-a copt primul blat, se scoate pe un support de lemn, se unge forma sau tava si se va coace al doile ablat la foc potrivit pentru vreo 30 minute.
crema
5 galbenusuri
5 linguri lapte
400 g unt
10 linguri zahar pudra
3 linguri cacao
se freaca bine galbenusurile cu zaharul pana devin spumoase, se adauga cacaoa si laptelesi se fierbe compozitia la foc mic pana se ingroasa. se lasa la racit apoi se incorporeaza treptat untul batut spuma si se da la rece iar.
glazura:
8 linguri zahar pudra
4 linguri cacao
3-4 linguri apa fiarta, ulei
se amesteca zaharul cu cacaoa, apa fiarta si uleiul pana se obtine o glazura.
Mod de preparare: se asambleaza tortul: se taie blatul 1 in 2 parti pe care le insiropam cu zeama de compot (sau alt sirop preferat). se aseaza pe un platou una din cele 2 parti, desupra jumate din crema; apoi blatul 2 peste care punem crema de cacao ramasa. se continua cu cealalta parte din blatul 1 acoperita in cele din urma cu glazura. se da la frigider cam o ora dupa care se decoreaza dupa preferinte.
50 minute (complexitate medie)
Ingrediente:
- 6 bucati piept de pui dezosat,
- 200 g cascaval,
- 2 ardei grasi,
- o legatura marar,
- piper,
- sare,
- ulei.
Mod de preparare: Bucatile de piept se bat putin ca pentru snitele, apoi se asaza intr-o tava unsa cu ulei si stropita cu putina apa. Se condimenteaza si se introduc in cuptor pentru cca. 20 min. Dupa aceea, tava se scoate si peste carne se presara cascavalul ras si mararul tocat marunt. Se orneaza cu felii de ardei gras. Puiul se reintroduce in cuptor si se lasa pina se rumeneste cascavalul.
Se serveste cu garnitura de cartofi prajiti sau mazare
Prajitura de ciocolata cu menta
Timp de preparare:
50 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
Pentru blat iti trebuie:
12 oua
250 g zahar pisat
1 lingurita vanilie
200 g migdale macinate ( nuci, alune )
300 g ciocolata neagra de menaj
2 linguri pesmet fin din biscuiti
2 linguri unt pentru uns tava
1 lingurita esenta de menta
Pentru crema iti trebuie:
200 g zahar cubic
2 lingurite pline cu frunze de menta verzi
4 galbenusuri
zeama de la 2 lamai
1 lingurita esenta de menta
6 linguri vin alb
250 g crema mascarpone
Pentru ornare iti trebuie:
200g ciocolata de menaj neagra
frunze verzi de menta.
Mod de preparare: Amestecati galbenusurile cu zaharul, zaharul vanilat pana obtineti o compozitie cremoasa.
Adaugati migdalele macinate si ciocolata topita, dupa ce s-a racit putin.
Omogenizati compozitia si apoi adaugati albusurile batute spuma, 1 lingurita esenta de menta si pesmetul.
Turnati compozita intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina.
Coaceti blatul la foc potrivit.
Scoateti-I din tava apoi si lasati-l la racit.
Taiati-l in doua, pe orizontala.
Pentru crema, puneti zaharul cubic intr-un castron impreuna cu frunzele de menta si frecati-le impreuna cel putin 20 de minute.
Pisati apoi zaharul si eliminati frunzele de menta.
Puneti zaharul mentolat intr-un vas cu galbenusurile, cu zeama de la 2 lamai, esenta de menta si vinul alb.
Puneti vasul la bain-marie si fierbeti crema amestecand incontinuu in vas.
Cand crema s-a ingrosat, luati-o de pe foc, lasati-o la racit si amestecati-o cu crema mascarpone.
Umpleti foile.
Turnati deasupra ciocolata de menaj topita si ornati cu frunze verzi de menta
Timp de preparare:
50 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
200 g. carne de vita, 40 ml. ulei, 300 g. cartofi, 10 g. faina, un ou, 15-20 g. smantana, 10 g. verdeata, 4-5 g. sare, 100 g. sos de rosii.
Mod de preparare: Se trece carnea prin masina de tocat si apoi se inabusa circa 30 de minute in ulei cu sare si cu verdeata tocata marunt, pana scade complet lichidul.
Separat, cartofii se fierb in coaja, se curata, se taie felii si se asaza intr-o tava, alternand un rand de cartofi cu unul de carne inabusita. Peste musaca se adauga sucul de rosii, apoi i se da fata cu un aluat subtire, pregatit din faina, smanatana si ou, care se intinde pe suprafata mancarii.
Se introduce tava (cratita) in cuptor, unde se lasa pana cand cartofii se inmoaie bine.
Cornulete cu nuca
Timp de preparare:
1 ora si 15 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
1 pachet margarina, 1 cana nuci macinate, faina cu praf de copt, sare, zahar pudra.
Mod de preparare: Se amesteca margarina cu nucile (este bine sa fie putin prajite inainte sa le macinam), punem un varf de sare si adaugam treptat faina cernuta, pana obtinem un aluat tare si omogen. Se intinde o foaie nu prea groasa, pe care o taiem in patrate cu latura de circa 5 cm, pe care o rulam, pentru a forma cornuletele.Se aseaza cornuletele intr-o tava unsa si tapetata cu faina, sau cu hartie pentru copt. Se coc la un foc potrivit.Dupa ce s-au copt, fierbinti trebuie sa le tavalim in zahar pudra
Retetele mele:
Salata de fructe de vara
Timp de preparare:
1 ora si 20 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
o banana
un mar mare
o piersica
o portocala
100 g capsuni
zeama de la o lamaie
o lingurita de miere
Mod de preparare : Puneti intr-un blender sau mixati intr-un bol banana, capsunile, zeama de lamaie si mierea;
Opriti cand amestecul devine perfect omogen si da-ti la frigider la racit;
Curatati de coaja celelalte fructe si taiati-le cubulete apoi puneti-le intr-un bol incapator;
Turnati deasupra amestecul mixat si mai lasati 10 minute la frigider;
Se serveste rece, fara frisca, fara alcool sau ciocolata!
Tort aromat cu crema de ciocolata
Tort aromat cu crema de ciocolata
Timp de preparare:1 ora si 50 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
8 albusuri
200 grame de faina
50 grame de cacao
250 grame de zahar
1 baton de vanilie
zeama de lamaie
150 ml rom
3 oua
4 linguri cu zahar pudra
4 linguri cu faina
6 linguri cu cacao
300 ml lapte
50 grame unt
putina ciocolata din comert
Mod de preparare: 1. Pentru blat: se bat albusurile spuma cu zaharul, se adauga galbenusurile, faina si cacao, apoi se pune in forma unsa si tapetata cu faina. Se coace la foc potrivit.
2. Intre timp, se prepara siropul: 250 grame de zahar se fierb 10 minute cu 1 ½ pahar cu apa, se ia de pe foc si se adauga ½ baton de vanilie, ½ lingura cu zeama de lamaie si 150 ml de rom.
3. Dupa ce s-a racit, se taie blatul in doua sau in trei si se insiropeaza bine.
4. Se unge fiecare foaie cu crema preparata astfel: se bat ouale intregi cu zaharul pudra, se adauga faina, cacao si ciocolata, apoi laptele fierbinte, si se fierbe pana se ingroasa.
5. Dupa ce s-a racit, se amesteca cu untul frecat spuma. Se imbraca apoi cu crema si se orneaza cu ciocolata rasa.
tort cu crema de cacao
1 ora si 9 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
blatul 1
5 oua
4 linguri faina
1 lingura cacao
5 linguri zahar
se bat albusurile spuma cu zaharul pana se intaresc, se adauga treptat galbenusurile, faina si cacaoa. se toarna compozitia obtinuta intr-o tava sau intr-o forma de tort unsa si tapetata cu faina. se coace blatul la foc potrivit aproximativ 30 minute.
blatul 2
5 albusuri
5 linguri zahar
5 linguri faina
1 ceasca (de cafea) cu nuca
1 ceasca (de cafea)cu bucatele de ciocolata
1 ceasca de stafide
1 ceasca de visine din compot (sau visinata)
se bat albusurile cu zaharul , se incorporeaza pe rand faina, ciocolata maruntita, nuca, visinile fara samburi si stafidele. dupa ce s-a copt primul blat, se scoate pe un support de lemn, se unge forma sau tava si se va coace al doile ablat la foc potrivit pentru vreo 30 minute.
crema
5 galbenusuri
5 linguri lapte
400 g unt
10 linguri zahar pudra
3 linguri cacao
se freaca bine galbenusurile cu zaharul pana devin spumoase, se adauga cacaoa si laptelesi se fierbe compozitia la foc mic pana se ingroasa. se lasa la racit apoi se incorporeaza treptat untul batut spuma si se da la rece iar.
glazura:
8 linguri zahar pudra
4 linguri cacao
3-4 linguri apa fiarta, ulei
se amesteca zaharul cu cacaoa, apa fiarta si uleiul pana se obtine o glazura.
Mod de preparare: se asambleaza tortul: se taie blatul 1 in 2 parti pe care le insiropam cu zeama de compot (sau alt sirop preferat). se aseaza pe un platou una din cele 2 parti, desupra jumate din crema; apoi blatul 2 peste care punem crema de cacao ramasa. se continua cu cealalta parte din blatul 1 acoperita in cele din urma cu glazura. se da la frigider cam o ora dupa care se decoreaza dupa preferinte.
Pui cu cascaval
Timp de preparare:50 minute (complexitate medie)
Ingrediente:
- 6 bucati piept de pui dezosat,
- 200 g cascaval,
- 2 ardei grasi,
- o legatura marar,
- piper,
- sare,
- ulei.
Mod de preparare: Bucatile de piept se bat putin ca pentru snitele, apoi se asaza intr-o tava unsa cu ulei si stropita cu putina apa. Se condimenteaza si se introduc in cuptor pentru cca. 20 min. Dupa aceea, tava se scoate si peste carne se presara cascavalul ras si mararul tocat marunt. Se orneaza cu felii de ardei gras. Puiul se reintroduce in cuptor si se lasa pina se rumeneste cascavalul.
Se serveste cu garnitura de cartofi prajiti sau mazare
Prajitura de ciocolata cu menta
Timp de preparare:
50 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
Pentru blat iti trebuie:
12 oua
250 g zahar pisat
1 lingurita vanilie
200 g migdale macinate ( nuci, alune )
300 g ciocolata neagra de menaj
2 linguri pesmet fin din biscuiti
2 linguri unt pentru uns tava
1 lingurita esenta de menta
Pentru crema iti trebuie:
200 g zahar cubic
2 lingurite pline cu frunze de menta verzi
4 galbenusuri
zeama de la 2 lamai
1 lingurita esenta de menta
6 linguri vin alb
250 g crema mascarpone
Pentru ornare iti trebuie:
200g ciocolata de menaj neagra
frunze verzi de menta.
Mod de preparare: Amestecati galbenusurile cu zaharul, zaharul vanilat pana obtineti o compozitie cremoasa.
Adaugati migdalele macinate si ciocolata topita, dupa ce s-a racit putin.
Omogenizati compozitia si apoi adaugati albusurile batute spuma, 1 lingurita esenta de menta si pesmetul.
Turnati compozita intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina.
Coaceti blatul la foc potrivit.
Scoateti-I din tava apoi si lasati-l la racit.
Taiati-l in doua, pe orizontala.
Pentru crema, puneti zaharul cubic intr-un castron impreuna cu frunzele de menta si frecati-le impreuna cel putin 20 de minute.
Pisati apoi zaharul si eliminati frunzele de menta.
Puneti zaharul mentolat intr-un vas cu galbenusurile, cu zeama de la 2 lamai, esenta de menta si vinul alb.
Puneti vasul la bain-marie si fierbeti crema amestecand incontinuu in vas.
Cand crema s-a ingrosat, luati-o de pe foc, lasati-o la racit si amestecati-o cu crema mascarpone.
Umpleti foile.
Turnati deasupra ciocolata de menaj topita si ornati cu frunze verzi de menta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)